George Matei Cantacuzino: A Hybrid Modernist

Cosmopolitul român G. M. Cantacuzino (1899 – 1960) este unul dintre erudiţii cei mai puţin cunoscuţi ai secolului 20. Din perspectiva acelei epoci a extremelor, atât „atitudinea sa clasică”, care leagă modernismul de traditie şi estetica de etică, precum şi integritatea sa intelectuală sunt cu adevărat remarcabile.

S-a născut în Viena într-o familie aristocratică şi a fost educat în Elveţia, la Bucureşti şi Paris. La Bucureşti avea să devină figura unificatoare incontestabilă a modernismului moderat din România; încă este cel mai prolific teoretician al arhitecturii din ţară. A fost de asemenea profesor de istoria şi teoria arhitecturii în Bucureşti, pictor şi curator, primul corespondent român al revistei "L´Architecture d´Aujourd´hui", membru corespondent onorific al Royal Institute of British Architects, cetăţean de onoare al New York-ului şi multe altele.

Datorită viziunilor sale politice liberale dezavuate deopotrivă de fascişti şi comunişti, a trăit experienţa carcerală, pe cea a excluderii sociale şi a avut o moarte prematură.

Acest studiu încearcă să plaseze excepţionala viaţă şi creaţie a lui Cantacuzino în diferite contexte: arhitectural, cultural, economic şi politic. Încearcă de asemenea să-l plaseze pe Cantacuzino în linia predecesorilor săi artistici şi intelectuali – de la Vitruviu prin intermediul lui Palladio la Schinkel şi Loos, de la Wölfflin la Wittkower, de la Plotin prin Bergson la Camus, de la Montaigne prin Goethe la Rilke, Valéry şi T. S. Eliot.

Este prima monografie a unui arhitect român publicată de o importantă editură europeană.

Dan Teodorovici este arhitect şi curator. Locuieşte la Stuttgart. Cu teza sa de doctorat – "G. M. Cantacuzino (1899–1960): Dialogik zwischen Tradition und Moderne" – a primit distincția summa cum laude la Universitatea din Stuttgart.