|
E suficient sa treci prin viata cu simturile nereprimate
pentru a realiza ca muzica este la tot pasul. Nu va
imaginati acum ca fac referire la muzica slefuita, prelucrata
si gata de a fi pusa pe cele mai +performante suporturi
digitale. Muzica pomilor, muzica orasului, muzica rotilor
si de ce nu, ... muzica stomacului. Poate ca daca nu
ar exista profesionisti în ale muzicii, instinctele
ne-ar fi mult mai vii, am ajunge seara acasa si am reda
familiei perceptiile sonore de peste zi. Rock, blues,
jazz si nu în ultimul rând muzica traditionala,
toate nu reprezinta decât frânturi de viata,
scoase din context. Asa ajungem sa ascultam muzica la
prima mâna sau la puterea a doua, a treia, a patra,
în principal ca urmare a contaminarilor la care
sunt supuse urechile creatorului.
Din punctul de vedere al unui inginer de studio, Daniel
Fat cânta rudimentar si simplu, aproape ca îti
vine sa întrebi ce meserie are omul acesta în
viata de toate zilele, ceea ce nu mi se pare departe
de adevar, deoarece Daniel Fat este actor, unul dintre
aceia des întrebati care este de fapt meseria
lui de baza. Pâna la „Nu te-ntinde broasca-n
tau”, al treilea album semnat Daniel Fat, aidoma
unei pasari, Daniel Fat nu cânta pentru ca avea
raspunsul, ci doar pentru ca stapânea la perfectie
cântecul sau. De aceasta data situatia s-a schimbat
radical. Daniel Fat detine si raspunsul.
Banatul sub ape, raspunsul sta în pompe (Pomposi).
Parlamentarii români îsi fac de cap, întinzându-se
mai mult decât le poate plapuma, precum niste
batracieni obezi pâna la limita exploziei, raspunsul
sta în puii de balta pane (Nu te-ntinde broasca-n
tau). România bate la portile Uniunii Europene,
raspunsul sta în „Oda Bucuriei”, varianta
gângava, cu arome de mititei de Rahova si bere
la halbe soioase (Oda sUiE). Românilor li se pun
strâmbe sa faca un ban cinstit în Spania,
raspunsul sta în rasadurile suspendate de capsuni
din Carpati (Capsunarii).
Suntem revoltati ca tinerele se prezinta la scoala seminude,
raspunsul sta în rigoarea uniformei de pionier
(Sonet).
Daniel Fat cânta inteligibil, melodic si fermecator
despre absurd, fara a apela la dodecafonic, de parca
s-ar apuca sa deschida conserve de fasole cu cârnati
cu pana de chitara si nu cu un cutit de macelarie. Temator
ca uneori soundurile sale ar putea deveni prea greoaie,
solistul se multiplica, cânta pe mai multe voci,
ba apeleaza chiar si la voci din afara pentru a ilustra
cât mai vodevilesc penibilul situatiei. „Nu
te-ntinde broasca-n tau” este fara doar si poate
cel mai „pop” album social, care îmbina
cu candoare sublimul cu ridicolul, lasând în
urma ca o amintire muzica protestatara în care,
solistul rigid îsi intona sobru revendicarile.
Usor de fredonat, piesele sale creeaza sentimentul ca
totul este rotund, ca prin aceste locuri am mai trecut
odata, ca într-un imens tramvai în zile
perpetue de sarbatoare.
Mai popular decât popularul, piesele lui Daniel
Fat reprezinta atentate hotarâte la muzica de
autor si totodata atentate la drepturile sale de autor.
Exista posibilitatea ca peste putina vreme, cântecele
de pe „Nu te-ntinde broasca-n tau” sa fie
unanim recunoscute drept folclor.
Poate nu ar fi rau în acest caz, ca la viitoarea
reeditare a materialului sonor, Daniel Fat sa îsi
strecoare din când în când, pe parcursul
pieselor numele, dupa maniera cântaretilor urbani
de rap, de peste ocean.
Pentru sanatatea muzicii de la tot pasul... Pentru
sanatatea naturaletii înconjuratoare...
Pentru sanatatea celui care îndrazneste...
Tracklist:
01. Nu te-ntinde (1)
02. 1 Aprilie
03. Leu'n' ou
04. Ca la gradinita
05. Boul si vitelul
06. Bucuresti
07. Nu stiu cum
08. Sonet (de 1 Mai)
09. O comedie
10. Armata de paduchi
11. Casa de nebuni
12. Nu te-ntinde (2)
13. Compensare
14. Democratie
15. Oda s-UIE
16. Capsuna
17. Hulise catre Pehenelopa
18. Jalba hotilor
19. Mandatul
20. Pomposi
21. Indemnuri (catre pigmei)
22. Nu te-ntinde (3)
23. Catre mai marii Pamantului
|
